duminică, 17 februarie 2008

azi am avut o zi grea...eram pe canapea, in clipa aceea minunata cand parintii te scapa din vedere...norocul meu... imi place sa alerg de la un capat la altul si sa pun frana brusc cu fruntea...hei, am virat prea rotund si am cazut... oy vey, Doamne ce-am cazut... n-am plans, ca de uimire si dureri mai mai sa si lesin dar tocmai atunci mami a iesit din bucatarie si m-a chemat la ea... era sa nu ma duc? am alergat voios dar umarul ma durea de jale...mami,de, slaba de inima, a plans ea si pentru mine, si cu lacrimi si fara... vedeti, ce-nseamna sa ai o mama ca a mea...m-a luat in brate, m-a-ncalzit la piept si mi-a masat articulatia de m-a facut sa pufai rau pe nas de frica si de dureri... dar stie mami sa maseze umeri de catel...apoi a-nceput sa se vaite, stiti voi cum se vaita mamele...si-a adus aminte ca nenea doctoru' nu lucreaza in shabat, ca are si el casamasasifamilie ....si cine o sa-mi faca mie radiografie...ma masa si se vaita.... norocul meu cu tati, mai curajos, a pus mana pe telefon si l-a suant pe fabi acasa...fabi e vet-ul meu de familie, ca sa stiti.... si i-a linistit ca daca nu-mi trece pana dupa-amiaza o sa aiba grija de mine...mami mi-a maruntit bobitele si m-a pus sa mananc, chiar daca nu era timpul de masa, dar a stiut ea ce-a stiut, ca mi-a trecut durerea , acum pot sa si scriu, nu vedeti?...cred ca mi-a pus ceva magic in castronel amestecat cu creta, ca era mult mai alb decat sunt eu obisnuit...am mancat tot, ca sa n-o supar pe mami...desi, sincer, aveam burtica plina si nu stiu cum a incaput inca o portie...ce stiu, e ca pentru o vreme cred ca n-am sa mai sar de pe divan - cand nu sunt parintii de fata...mai mult nu promit

Niciun comentariu: